Puterea dorintei

19 Feb

       O să încep să vă spun o povestioară care pentru mine a însemnat un nou început. Eram deja într-un alt nou început care nu-mi plăcea deloc și voiam din tot sulfletul să-l schimb rapid, că nu mi se potrivea de nici un fel.

        Tocmai divorțasem și viața mea era destul de întunecată din toate punctele de vedere. Singura mea bucurie erau cei doi baieți ai mei, dar și aici nu era bucuria deplină pentru că nu le puteam oferi nici pe departe confortul pe care mi-l doream pentru ei.

        În această perioadă în care nu pot spune că stăteam pe un norișor de puf și visam la nemurirea sufletului,  ba dimpotrivă, cred că toți norii din lume îmi căzuseră în cap, mi s-a întamplat un lucru extraordinar.

         Prietena  mea,  Emma,  mă sună  și-mi spune că este împreună cu prietena ei – Anna  din Austria, la o pizza în oraș la noi,  la  un  restaurant de lux și că bine ar fi să vin și eu acolo să-mi facă cunostință cu acea doamnă.

Ce să mă duc, frate!  Eu nu aveam bani nici să-mi plătesc factura de lumină și acolo o pizza costa cât jumătate din factura mea. Am încercat să-mi găsesc o mie de scuze, să mă ”fofilez”, nu mi-a mers. Într-un final, am făcut un inventar scurt în toate buzunarele și m-am prezentat la restaurant. Deja era comanda făcută, pizza mă aștepta aburindă și mirosind frumos. Ce să le mai spun eu că am mâncat și că nu vreau decât un pahar cu apa, așa cum îmi făcusem planul,  că mirosul acela m-a dat gata imediat.

Ei, fie ce o fi! Dacă mă vor pune să o plătesc, o să rămân vreo două săptămâni să spăl vase la ăștia în restaurant și văd eu ce fac. Acum mănanc pizza!

Eu, cu veselia mea debordantă, am reușit în scurt timp să le fac pe cele două doamne să râdă așa de tare,  încât ziceai că toată lumea este a noastră și în restaurantul acela doar noi suntem.

Din vorbă în vorbă,  Anna îmi spune că în cursul lunii următoare, ea organizează o excursie împreună cu mai mulți prieteni și prietene în Austria într-o stațiune foarte frumoasă din Alpi. Va veni și Emma și dacă îmi face plăcere aș putea veni și eu.

Excursia costa doar … câteva sute de euro!!!

“- Ooo!  Cum să nu?  Eu!  Sigur că da!  Sunt  prima,  i-am  răspuns  Annei  in  glumă.

Adevărul este că mi-a străfulgerat prin minte acelasi gând cu care mă trezeam de o bună bucată de vreme în fiecare dimineață.“ Ce bine ar fi dacă aș fi si eu bogată!”

Dar toate acestea au durat decât o secundă, după care am schimbat subiectul. Nimeni nu a mai pomenit nimic și eu am rămas convinsă că totul s-a oprit acolo.

Dar Universul nu se oprește niciodată!

Spre satisfacția mea nici măcar nu a fost nevoie să rămân să spăl vase în restaurant pentru că fetele au considerat că dacă ele m-au invitat, tot ele trebuie să plătească. “Uff! Am scăpat!”

Timpul a trecut, viața părea că-și urmează cursul ei normal, dar…

Într-o zi, la începutul lunii mai, mă sună Emma. “Marcela, vino urgent și adu-mi pașaportul că trebuie să-ți fac asigurarea! ”Ce pașaport? Ce asigurare?” Fata asta nu are toate țiglele pe casă? Eu mă aflam în aceeași găleată în care eram și cu o lună și jumătate în urmă, sau poate un pic mai afundată. Baiatul meu cel mare se pregătea să intre la facultate, cel mic avea banchetul de sfârsit de clasa a opta, eu aveam în continuare facturi neplatite… și ea… ce prostii îmi debita aici???

“- Fetită, ce ai? Ai căzut din pat azi-noapte? Ai visat urât? Ce ai? Tu nu știi că eu stau pe roze, dar  că s-au cam uscat și mă înțeapă?”

“- Ba știu foarte bine, draga mea, îmi spune Emma, dar cred că este Cineva acolo sus care te iubește.  M-am gândit eu foarte bine azi-noapte și te voi lua cu mine in Austria. Și apoi, prietenii sunt mai ales pentru momentele când îți e greu.”

„- Dar Emma, eu…”

„- Nu vreau să te aud văitându-te! Gata ! Este lucru hotărât!”

Nu știam ce să fac. Ce făcusem eu ca să primesc așa ceva ? Aș fi vrut sa fiu fericita și în același timp îmi era frică să nu fie doar un vis și trezindu-mă să fie dezamăgirea prea mare. Mă învârteam fără nici o noimă prin casă și nu eram în stare să fac nimic.

Nu știu cât timp am stat eu în starea asta de anestezie totală, dar cert este că la un moment dat m-a trezit din visare soneria de la poartă. Era Emma.

“- Am văzut că întârzii și eu mă grăbesc un pic, așa că am venit eu singură după pașaport!”mi-a spus.

De data asta nu am mai stat prea mult pe gânduri. Mi-am spus: ce o fi, o fi. Dacă trebuie să fac călătoria asta în Austria, eu n-o să mă așez în calea valurilor vieții. De ramas în Austria, nu rămân eu, nu de alta dar nu mă țin ăia acolo.

La puțin  timp după ce a plecat Emma, m-am dus la mama mea, să-i spun că urma să o las  cu băieții pentru o săptămână. Plecarea era a treia zi.

I-am povestit toata istoria, inclusiv despre îndoielile mele cu privire la aceasta călătorie, datorate în exclusivitate lipsei banilor.

Parcă o vad și acum pe mama cum a oftat adânc, s-a așezat pe marginea patului ei și mi-a spus:

“- Du-te, mamă! Lasă-ți toate problemele acasă, că sigur tot aici le vei găsi când te întorci, pentru că nu ți le rezolvă nimeni, și du-te cu toată inima deschisă. S-ar putea ca excursia asta să fie cel mai frumos cadou pe care ți l-a făcut viața până acum.

Ascultă-mă ce îți spun, pentru că eu am trecut pe unde treci tu acum, și nu de puține ori îmi fac reproșuri pentru lucruri pe care aș fi putut să le fac, dar nu le-am făcut, găsindu-mi un milion de scuze.”

“- Mama, dar toți banii mei sunt 5 Euro. Tu realizezi, eu nici până în centru nu am curajul să plec cu 5 Euro, cum pot pleca in Austria. Asta este curată nebunie!”

Mama a mai tăcut câteva clipe și apoi cu mișcări greoaie s-a dat jos din pătucul ei și s-a îndreptat spre masa unde avea portmoneul cu toată pensia ei de 300 lei, care tocmai îi sosise.

“- Uite, nu are mama alții, dar îți dau ție doua sute din pensia mea și eu îmi opresc una pentru medicamente. De mâncat  ‘om găsi noi ce mânca, n-om muri de foame”.

Îmi cunosc mama și știu foarte bine când pot să comentez ceva și când este mai bine să tac. Știam că hotărârea era luată și nu o voi convinge să și-o schimbe. Mi s-au umplut ochii de lacrimi, am strâns-o în brațe și i-am promis că mă voi duce în excursia aceea.

Cincizeci de euro nu erau cine știe ce, dar erau totuși ceva.

Dar ce crezi că s-a terminat aici istoria? Nuuu!

La două, trei ore după episodul acesta, vine băiatul meu cel mic acasă. Era supărat de parcă i se înecaseră toate corăbiile. L-am întrebat ce s-a întamplat și la un moment dat, cu greu, începe să-mi spună că el știe că nu avem bani și nici nu avem de unde cere, dar peste două zile aveau fetivitatea de încheiere a anului școlar și toti colegii își cumpăraseră pentru ocazia aceea un fel de uniformă, formată din pantalon, camașă, cravată, foarte draguțe, dar care pe el, cu tot cu pantofi, l-ar fi costat două sute de lei. Bani pe care era conștient că nu îi avem, așa că singura soluție era să nu meargă la festivitate.

Am făcut acelasi gest pe care mama mea îl făcuse cu două ore mai devreme. M-am ridicat încet din pat, m-am îndreptat spre portmoneul aruncat pe masă, am scos cele două sute de lei pe care tocmai le primisem și le-am întins copilului meu.

Mă uitam la el și mă întrebam: Oare când te simți mai fericit, când primești sau cînd dăruiești ?

Era atâta fericire în ochișorii lui încât nu se poate exprima în cuvinte.

Hei, Marcela, ai rezolvat o grămadă de probleme! Ai ajuns din nou de unde ai plecat! Se pare că în excursia asta chiar trebuie să mergi doar cu 5 Euro.

Ei bine, dragii mei, așa a fost. Am plecat în Austria cu 5 Euro.

Credeți că asta a contat vreun pic? NUUU!

A fost cea mai frumoasă experiență din viața mea.

Într-un articol viitor, dacă v-a plăcut ce ați citit până acum, vă voi povesti și alte experiențe din acea excursie și din multe altele care au urmat.

Îți voi da câteva idei privind puterea dorintei, care într-o zi îți vor schimba și ție viața, așa cum mi s-a întâmplat mie.

       1) Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se-ntâmple!

În traducere liberă, o dorintă odată lansată din toată inima pune în mișcare intreg Universul. Acesta împreună cu toate energiile și forțele naturii, va lucra pentru tine, pentru ați îndeplini acea dorință.

        2) Nu uita să mulțumești.

Pentru mine „Mulțumesc” este expresia recunoștinței prin care apreciez bunătatea și meritul persoanei care s-a gândit la mine, care a fost generoasă cu mine, care mi-a oferit timpul si sprijinul sau. Mai cred în acea atitudine de zi cu zi, prin care îmi exprim mulțumirea chiar pentru cele mai mici favoruri sau compensații. Se spune că și dacă nu știi nici o rugăciune, cuvântul „Mulțumesc” are efectul celei mai puternice rugăciuni. Cred că este cheia pentru o lume mai bună.

        3) Nu uita să dăruiești.

Viața are efect de bumerang. Ce daruiești, același lucru primești sau ce sădești aia culegi.

        4) Eliberează-ți fericirea.

Nu o ține închisă în cămările întunecate ale inimii, pentru că doar fericirea interioară îți va aduce adevărata împlinire a vieții.

Dacă ți-a plăcut ceva din toată povestea mea reală, te rog să-mi lasi un comentariu, un gand si de ce nu un  LIKE  si  un  SHARE,  iar  eu  la  rândul  meu  îți  promit  că  voi  mai  veni  cu  alte  istorii  din   valurile vieții.

Te imbrățisez cu drag,

Marcela


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/valulvie/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273